La periferia unui oras poluat si populat, pe o strada, ce se intinde intre doua extreme de personalitati, gasesti o casa perfecta, cu cainele perfect si o constelatie perfecta de familie: mama, tata si doi copii.
Dintr-una dintre odai somnul este bruscat fonetic de o melodioara asemanatoare signalului inceperii stirilor de la ora 12. Este ora 11, si un necunoscut, intr-o masinuta galbena, invadeaza armonia cartierului.
Porti raman intre-deschise, pupile se maresc in gura cutiei postale, perdele dupa geamuri ichise se misca in forfota agitatiei.
Curiozitatea ar putea imita acuma melodioara masinutei galbene.
Ma ridic din pat, cu entuziasm de copil, caruia tocmai i-a trecut durerea de gat si poate manca inghetata, ca sa mananc inghetata!
La periferia unui oras, in cartierul perfect si-a gasit loc bucuria de vineri: un individ, a carui perceptii s-au redus la melodioara de 7 suntete si care mai are mult timp de-acuma incolo sa cunoasca dornicii de inghetata.
Frenezia care creste si bucuria simpla m-au dus in fuga prin curte, spre poarta, hipnotizata de melodioara.
Nu-mi era neaparat pofta.
The Bigger Picture
Acum 12 ani
Un comentariu:
Ai așa un stil fain de a scrie, super! Am senzația aceea când citesc o carte bună și imi țin răsuflarea întrebându-mă oare ce se întâmplă mai departe?!....Salutare!
Trimiteți un comentariu